Te rog să oprești muzica. O aud și, precum spionii, primesc comenzi din sunetele ei să mă mișc. Și aș fi vrut să stau pe loc.
Te rog să oprești frunzele. Oprește-le please. Îmi trimit niște semnale să le privesc și nu mai văd restul.
Te rog să oprești literele. M-au hipnotizat toată viața, nu le mai lăsa, că uit să vorbesc.
Te rog să oprești oamenii. Sînt prea mulți în jurul tău și nu i mai pot da la o parte ca să te văd.
Te rog să oprești copiii. Puțin. Vreau să mă despart o clipa de vina cu care mă duc mereu spre ei.
Te rog să oprești trenul tău. Să urc în el și să nu mai stau pe scară.
Te rog să oprești gândurile mele. Nu mai au loc pe nicaieri.
Te rog să oprești arta. Cred că e prea mare.